Despre baterii

Acumulatorul

Acumulatorul este un element galvanic secundar, care poate fi incarcat prin conectarea la o alta sursa de electricitate. Omul de stiinta italian, Volta a aratat pentru prima oara ca intre doua metale diferite, asezate in anumite lichide (electroliti), exista o diferenta de potential si, deci , din energia chimica se poate produce curent continuu. Aceasta dispunere se numeste element galvanic. Diferenta de potential (produsa de modificarile chimice din element) se numeste forta electromotoare si marimea ei depinde de metalul folosit.

Un tip de acumulator este acumulatorul plumb-acid, un element secundar care contine un electrolit de solutie de acid sulfuric si placi confectionate din plumb si componente de plumb. Acumulatorul poate furniza un curent foarte mare, deoarece are o rezistenta interna foarte scazuta.

In solutia H2 SO4 cu apa, placile confectionate din plumb si componentele de plumb se transforma in PbO2 si Pb. Placile de plumb se transforma in oxid de plumb. Placile de oxid se transforma in sulfat de plumb. La descarcare se iveste procesul invers, ceea ce inseamna ca anodul va fi catodul si catodul va fi anodul. Concentratia H2 SO4 cu timpul scade.  

Instalatia electrica

Instalatia electrica lucreaza la o tensiune nominala de 12V. Aceasta instalatie se compune din: alternator, baterie de acumulatoare, consumatorii de curent (echipament de aprindere, iluminare, semnalizare, climatizare, stergatoare de parbriz, lampi interioare etc.), cabluri electrice de joasa si inalta tensiune.

Elementele instalatiei electrice a automobilului sunt: sursele de curent (bateria de acumulatoare si generatorul electric), releul regulator, motorul electric de pornire si farurile.

Bateria de acumulatoare este sursa de curent a autoturismului. Ea este plasata in compartimentul motor pe traversa din fata, la loc usor accesibil. Bateria este de tip 12V 45Ah. Barele conectoare intre elemente sunt plasate la interior intr-un strat izolant evitand prin aceasta pierderile de curent intre barele de legatura si masa precum si coroziunea prematura a lor.

Defectiunile posibile ale bateriei de acumulatoare au drept implicatii diferite perturbari ale functionarii instalatiei electrice a automobilului, incepand chiar cu imposibilitatea pornirii motorului cu ajutorul demarorului. Cauzele defectiunilor se datoresc, in majoritatea cazurilor, starii necorespunzatoare a bateriei si gradului sau insuficient de incarcare. Este de asemenea esential si faptul ca starea bateriei are implicatii majore asupra calitatii sale de a se reincarca rapid.

Starea bateriei este descrisa de anumite valori ale unor marimi si parametri specifici ca, de exemplu, densitatea electrolitului, tensiunea etc. Atunci cand bateria este supusa incarcarii, densitatea electrolitului trebuie sa creasca, ceea ce provoaca marirea tensiunii. Cantitatea de electrolit din baterie se modifica din mai multe cauze, dar mai ales prin evaporarea apei distilate sau prin pierderi datorate scurgerilor. In primul caz este necesar sa se adauge apa distilata pana la restabilirea valorii prescrise a densitatii electrolitului. In al doilea caz, se adauga electrolit de densitate ceruta.

Realizarea densitatii prescrise a electrolitului constituie o operatie deosebit de pretentioasa, deaorece valoarea acesteia este dependenta de gradul de incarcare a bateriei si de temperatura. Gradul de descarcare a bateriei, respectiv valoarea sarcinii (capacitatii) electrice a acesteia este imposibil de determinat cu precizie. Cum valoarea densitatii electrolitului corespunde unui anumit grad de descarcare, se intelege deci, ca nu se poate stabili o marime satisfacatoare pentru densitate. Din acest motiv, la bateria complet incarcata, densitatea electrolitului trebuie sa ajunga valoarea 1,285 kg/dm³. Densitatea electrolitului se poate determina cu areometrul. Valoarea masurata a acesteia stabileste diagnosticul.

Starea bateriei de acumulatoare este data si de tensiunea acesteia. De fapt, in aceste imprejurari se disting doua conditii de masurare a tensiunii: in sarcina si in gol (in repaus). Valorile ambelor tensiuni depind de gradul de incarcare (sau descarcare) a bateriei si sunt variabile in duratele de incarcare si de descarcare ale bateriei.

Un alt criteriu de apreciere a starii bateriei este tensiunea de pornire. Masurarea acesteia se efectueaza dupa deconectarea instalatiei de aprindere (la motoarele cu benzina), pentru ca sarcina bateriei sa fie creata numai de motorul electric de pornire. Se considera ca bateria este in stare normala daca, la actionarea demarorului, tensiunea masurata este mai mica de 9V pentru bateriile de 12V respectiv 4,5V la bateriile de 6V si de 18V la bateriile de 24V, adica tensiunea unui element sa fie cel putin 1,5V.

Icarcarile rapide nu numai ca nu dauneaza bateriei de acumulatoare, cum se mai crede uneori, ci chiar sunt folositoare pentru prevenirea unor defectari. Singura grija ce trebuie avuta la aplicarea incarcarii rapide este de a nu se supraincalzi electrolitul si de a nu se ajunge la degajari mari de gaze. Evitarea supraincalzirii electrolitului pretinde controlul temperaturii acestuia, care se realizeaza printr-un traductor de temperaturi montat la instalatia de incarcare rapida. Evitarea degajarii masive de gaze se realizeaza printr-o dozare electrica corecta. Astfel, la inceputul incarcarii tensiunea creste treptat in timp, iar cand incepe degajarea intensa de gaze trebuie sa se mentina tensiunea constanta, lucru care se realizeaza prin limitarea curentului de incarcare. Comanda necesara se efectueaza cu ajutorul unui releu de timp sau al unui traductor de tensiune corespunzator inceputului dagajarii de gaze.